Ce urasc atunci cand nu-mi mai gasesc cuvintele sa ma argumentez,si cand ajung sa am niste ganduri atat de profunde incat nu imi gasesc cuvinte sa le explic.Nici nu m-ar intelege nimeni oricum.Nimeni ce nu are ganduri similare.Dar cum fiecare e special in felul lui,nu exista cineva ce m-ar intelege in totalitate.
Si nu,nu e asa superficial incat sa fie omenesc.
Simt ca vreau sa fac experimente.Ca vreau sa se intample uneori lucruri ce-mi fac rau,poate sa simt ca le-am trait pe toate.Poate sa simt ca am trait...
Sunt mult prea rece la invelisurile pamantesti.
Imi intuiesc slabiciunile.
Da bai haotico,imbatranesti! Aberezi intruna si nimeni nu mai are rabdare sa te asculte si sa te inteleaga.Esti ca un batran intr-o gradinita cu mii de copii.Si esti batranul ala sarcastic,morocanos,nu cel jovial si plin de povesti si glume.
Si cand totul e bine,gasesc eu ceva hibe,sa fac povestea mai palpitanta.Daca asa am sa o duc toata viata,mereu voi fi nemultumita.
E,o rezolv eu si pe asta.Am reprimat multe pana acum,ce mi-e inca una..
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu