De dimineata, plec de acasa
Si încerc sa-mi las sufletul în pat.
El se trezeste si nu ma lasa,
Se agata de mine, plecam amandoi.
Mergem pe strada si el e imbracat
Pestit si ciudat si spune prostii
Lumea nu-l place si urlã la mine:
-Gaseste-ti bai nene un suflet normal
Am sa alerg la mare
Sa-mi spal sufletul de noroi
Am sa-l ard în soare
Si-l las sã spuna prostii.
Nu stiu cum într-o seara ploioasa
De sufletul meu m-am ratacit..
Purta în seara aia tenisi albastri
A doua zi lumea ma felicita.
Poate ca e la mare...
A plecat înaintea mea
Vin si eu în weekend
Si o sa am sufletul impacat.
Ne invata sã mintim
Si sa fim ce nu putem
Si-n oglindã cand privim
E un fals.
Doar pe plaja il regasesc
Chipul de la scara doi,
Merile din camera cu flori
Marea imi da mereu inapoi
Tot ce oamenii imi iau
Un delfin ma invata cum
De departe sa-mi aud
Sufletul cand l-am pierdut
Sufletul cand l-am pierdut
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu