sâmbătă, 30 ianuarie 2010

Arbeit Macht Frei!




O chestie ce ma face sa urasc perioada...razboiului.Lagarele de concentrare.
Cinismul dus pana la perversitate ,a cunoscut in lagarele de exterminare o asemenea varietate de ipostaze incat e imposibil sa se faca o oarecare ierarhizare.Cine ar putea spune ce este mai cinic,mai pervers: sa denumesti "solutie finala" asasinarea unui intreg popor,sau sa scrii "Baie" pe usa camerei de gazare,iar in anticamera sa instalezi cuiere pentru haine?Sa agati de gatul unui evadat prins,in timp ce-l readuci in lagar pentru a fi spanzurat,o tabla cu inscriptia"toate pasarile se intorc la cuibul lor",ori sa-l feliciti pentru rezistenta pe cel asupra caruia ai efectuat o experienta medicala,ca apoi,peste cateva minute sa-l ucizi?Cat cinism amestecat cu perversitate ,cat sadism ,cata ferocitate a fost nevoie sa se adune la un loc pentru a naste diabolica idee de a scrie "munca te face liber" pe poarta lagarului in care 80% din cei care au intrat mergeau direct spre crematoriu,pe poarta lagarului in care nu se fabrica altceva decat cadavre,in lagarul in care singura munca consta in buna functionare a camerelor de gazare,sau a crematoriilor? Unde aproape 6 milioane de oameni au pasit direct spre moarte-la Birkenau -Auschwitz.Cica si in zilele noastre ,daca te mai plimbi prin fostul lagar Birkenau,mai intalnesti ici-colo pete,urme de cenusa provenita din trupurile arse ale milioanelor de oameni,care,intrand pe poarta lagarului au devenit cadavre vii,apoi cadavre-cadavre,apoi cenusa.
In lagar,viata nu avea nicio valoare.Detinutii se sfasiau pentru o coaja de cartof.Un muc de tigara era atat de pretios,incat nimeni nu-l putea cumpara intreg.Se vindea cu "fumul".Duceai mucul spre buzele tremurande,trageai o data in piept si pentru asta dadeai un sfert din portia de mancare,Un obiect de imbracaminte nu-ti puteai procura decat pe paine,iar painea numai pe aur.Viata insa era fara valoare,in schimbul ei nu puteai obtine nimic.Oamenii mureau gazati,impuscati,otraviti,spanzurati,schingiuiti,de foame,sete,frig,boala,epuizare.
S.S.-istii torturau,ucideau nu cu furie,nu din razbunare,nu cuprinsi de delirul luptei cu dusmanul,ci calm,metodic,chibzuit.Ei practicau asasinatul ca pe o meserie.Fredonau in timp ce apasau pe tragaci.Unii dintre supravietuitorii lagarelor ,chinuiti nu mai vor sa vorbeasca,sau sa auda despre ce s-a intamplat atunci,acolo.Tresar,ii cuprinde o neliniste,un zbucium ce se transforma in panica doar cand se rosteste Mauthausen,Dachau,Kautering,sau mai ales cand se rosteste Birkenau -Auschwitz! In acele lagare inca sunt straturi de pulbere...gramajoare de cenusa amestecata cu aschii subtiri de oase omenesti.Daca Pamantul,acest imens glob,cu adancimile lui incomensurabile,n-a gasit loc,n-a gasit forta sa vindece toate arsurile fascismului...cum ar putea un supravietuitor al lagarelor sa cicatrizeze ranile alea?

La Auschwitz tipau,urlau cu o intensitate mare detinutele carora,dupa injectia de sterilizare li se scoteau ovarele fara anestezie,barbati supusi iradierii pentru a fi castrati,perechi de gemeni fortati cu brutalitate sa se imperecheze.Se experimenta rezistenta organismului uman la joasa presiune,la frig,la otravuri,la gloante trase din diferite unghiuri,in diferite puncte ale corpului.Se faceau experimente cu tifos exantematic,cu hormoni sexuali,cu febra tifoida,cu holera,tuberculoza,difterie.Se experimentau transplantarea oaselor,infectarea ranilor deschise cu bacili de cangrena gazoasa si tetanos,provocarea de arsuri cu fosfor.
"Usile grele ale camerei de cazare se inchideau cu un zgomot asurzitor.Doua mii de oameni in pielea goala,inghesuiti pe 225 metri patrati incremeneau de spaima.Priveau in sus,cu disperare,la orificiile din tavan. Asteptau stropii de apa ca pe o mana cereasca.Secundele pareau vesnicii,si dintr-o data in mijlocul incaperii,pe cele patru tuburi de tabla perforata de jur imprejur ,incepeau sa alunece cristalele gazului ucigator Zyklon B. Oamenii nu banuiau nimic,si,desi isi dadeau seama ca prin tuburi nu curge apa (zgomotul semana cu rostogoliri de graunte) ,rasuflau usurati ca se intampla totusi ceva. Primii care simteau ca se sufoca erau cei mici. Mamele,in primele clipe nu intelegeau de ce plang copiii,de ce tipa dupa aer.Se aplecau si-i ridicau in brate.Innebunite de spaima,se uitau la ei cum invinetesc. Incepand sa simta si ele gazul inabusitor,incercau sa-si ridice pruncii deasupra,unde mai era aer,unde mai era viata. Urlau si cei mari,batranii si bolnavii,se calcau unii pe altii incercand fiecare sa se ridice deasupra celuilalt,cat mai sus,in speranta unei guri de aer.Acest vacarm,aceasta zbatere dura doar cateva minute.Apoi,usa camerei se deschidea.In fata SS-istilor aparea un morman de cadavre.Toate in picioare.Nu era loc unde sa se prabuseasca.Doar cativa zeci de copii zaceau intinsi pe ciment,sub mormanul de cadavre inclestate unele in altele.Se diferentiau doar capetele.Limbile tuturor atarnau nefiresc de lungi,pe ele se scurgeau suvite subtiri de sange."
Vedeti de ce urasc razboaiele?as mai scrie multe,dar ma opresc aici!

Un comentariu: