ok,poate

ok,poate am fost putin dramatica.mai devreme.poate lucrurile vor reveni la normal.poate norii pleaca,vine un vant si ii risipeste,si totul va redeveni roz...in cazul cerului,albastru:)
dar privind atat subiectiv cat si obiectiv,vedem directia spre care se indreapta lucrurile.nu sunt nimeni sa critic dar e cam evidenta o usoara decadere.
Mi s-au intamplat lucruri minunate care m-au facut sa balansez lucrurile in viata, sa le cantaresc la adevarata lor valoare.si ,dupa cum era de asteptat,sa regret pierderea lor.all good things come to an end.e trist gandul,dar cine vine sa ma contrazica?nimeni.indiferent cat de mult suferi, lumea nu se va opri in loc pentru durerea ta dar si ca poti continua inca mult timp dupa ce ai spus ca nu mai poti.asta e trist.tot optimismul de care poate as da dovada e departe.umbrit si invalut in stratul superior,coaja de tristete.e adevarat,nu poti stii ce e frumos pana nu vezi raul.de aceea,din coaja mea de tristete,vad optimismul.undeva departe,am mult de traversat pana la el.cred c-am sa fac din asta un scop.e asa de important sa lasi anumite lucruri sa treaca. Sa le dai drumul. Sa te desprinzi de ele. Oamenii trebuie sa înteleaga ca nimeni nu triseaza, uneori castigam, alteori pierdem...



"Nu aştepta să ţi se dea ceva înapoi, nu aştepta să ţi se recunoască efortul, să ţi se descopere geniul, să ţi se înţeleagă iubirea. Încheie nişte etape. Nu din orgoliu, din neputinţă sau mândrie, ci pur şi simplu pentru că acel lucru nu se mai potriveşte cu viaţa ta. Închide uşa, schimbă discul, fă curat în casă, şterge praful. Încetează să mai fii cine erai şi transformă-te în cine eşti!”
Paulo Coelho ‘Zahir “